Când taurul violet vine la palat

Când taurul violet vine la palat

Artisrul timisorean Gheorghe Fikl vine pentru a doua oara în Bucuresti, dupa ce, în februarie anul acesta, a avut o expozitie numita "Boi si candelabre" la Galeria Posibila. Noul proiect se numeste XL, este organizat tot de Galeria Posibila - de data aceasta în colaborare cu Libraria Carturesti - si poate fi vizitat pîna în 20 decembrie.

În ceainaria de la Carturesti, cinci tablouri imense domina peisajul si, împreuna cu aromele sofisticate ale ceaiurilor si muzica lenta, compun o lume aproape poetica. Ce puteam sa fac într-o dimineata de sîmbata decît sa ma asez cuminte la o masa, sa beau un ceai cu ghimbir, cardamon si lapte si sa ma uit, la propriu, pe pereti. Cu aceasta ocazie as vrea sa subliniez, în dezacordul oamenilor cu picioarele pe pamînt, ca uitatul pe pereti poate fi o activitate complexa, revelatorie, în nici un caz inutila, si care implica un efort mai mare decît ne-am astepta. Depinde doar de pereti. Caci, pe peretii unde ma uitam eu, se aflau cinci tablouri ce te trimiteau în lumea asocierilor stranii a unei "irationalitati concrete", cum ar spune Dalí. Tablourile cu pricina se numeau: "Taur violet", "Taur negru", "Femeia cu dantela", "Cîine cu aripa" si "Taur XL" si apartineau pictorului Gheorghe Fikl.

În al doilea manifest suprarealist, André Breton vorbeste de punctul unde contrariile se întîlnesc si se reconciliaza. Tablourile lui Fikl sînt juxtapunerea unor lumi diferite, un colaj al contrariilor care se conciliaza si unde ansamblul irational, de factura onirica, este dat tocmai de aceasta suprapunere de lucruri apartinînd unor regimuri diferite.

Ele trateaza realitatea dupa o logica a visului, creînd o corespondenta aparenta, a carei straneitate vine tocmai din provocarea realului si împingerea sa catre limita. Asocierile contrastante între decorurile somptuoase si vitalismul lumii animale creeaza exact spatiul intermediar unde opozitiile se anuleaza. Impresia de grandios, de lux, de dominare estetica si de eleganta impunatoare este data atît de dimensiunile tablourilor, cît si de aparenta lor clasicitate, prin tonurile închise si puternice si prin reprezentarea unor fiinte (tauri, cîine, femeie) care, în context, devin fabuloae. Tensiunea generata de alaturarea subiectiva a unui taur violet cu un decor fastuos de palat sau a unui cîine cu o aripa plutind neverosimil în fata sa reveleaza o dimensiune necunoscuta a ceea ce percepem ca fiind real.

Interesanta este si metoda folosita de Gheorghe Fikl pentru a realiza tablourile. Schitele sînt create initial pe computer, acolo unde se nasc asocierile, ideile, formele transpuse ulterior în pictura. Negasind un catalog al expozitiei, o brosura sau un pliant cu informatii, am citit într-un elegant caiet mov, scrise cu pix alb, cîteva dintre parerile privitorilor. Sper ca mi se va ierta indiscretia de a cita, în încheiere, doua dintre ele: "Daca efectul trebuia sa fie izbitor, atunci reusita e maxima, daca efectul trebuia sa fie forta, din nou reusita e maxima". Peisaje care amintesc - scrie altcineva în caietul mov -, de Toamna Patriarhului, cînd animalele cuceresc palatul...

Cristina FOARFA

« BACK