Gheorghe Fikl - Expozitie Personala

Galeria Helios Timisoara - 07.03.2008

Deschidere: Dr. Prof. David Carol

Ceea ce caracterizeaza lucrarile în primul rând este o deosebita tensiune dintre aparenta simpla a figuratiei si a trairii picturale de pe o parte si asocierile neobisnuite, chiar socante dintre elementele imaginii. O analiza morfologica a picturilor prezente nu ne ofera nici o "cheie" spre întelegerea sensurilor ascunse. Compozitiile sunt centrate, respecta legea formelor caracteristice si evita orice complicatie sau ambiguitate formala, inutila.

Nu în structura se afla misterul deosebit al acestor picturi. Structura morfologica, compozitia simpla, îndelung cautata de altfel, serveste alte scopuri si anume expresia semantica, simbolismul metafizic al acestor picturi.

Acelas lucru se poate spune despre tehnica executiei, despre limbajul pictural. Tehnic este bine stapânita, de factura traditionala si chiar daca are rezolvari de mare subtilitate picturala, se evita cu grija limitarea la un spectacol tehnic de tip artizanal. Unitatea si simplitatea tratarii, chiar si atunci când acopera rezolvari picturale sclipitoare, tind sa sustina aceeasi dimensiune simbolic-metaforica a lucrarilor. Astfel decodarea hermeneutica pentru întelegerea acestor lucrari se va adresa nivelului semantic.

Semnificatia elementelor si mai ales a asocierilor genereaza farmecul si misterul picturilor lui GHEORGHE FIKL.
De unde vin aceste evocari si aceste asocieri? O privire simplificatoare le poate asocia cu Suprarealismul figurativ sau cu pictura metafizica, cu atmosfera lui Rene Magritte sau Paul Delvaux. Numai ca aici avem si elemente ale realismului magic, formule hiperrealiste si, oricum o astfel de hermeneutica ar fi reductiva.
Tipul de analiza ce se preteaza aici este de tipul hermeneuticii amplificatoare, cautarea profunda a straturilor semantice, dar mai ales a motivatiilor psihologice care au dictat sondarea surselor arhetipale ale imaginii, deoarece nu artistul a ales figurile din aceste lucrari, ci ele l-au ales pe artist, rabufnind din haul subconstientului. Pictura lui GHEORGHE FIKL este una de sorginte psihologica. Carl Gustav Jung ar spune ca el evoca si reprezinta figuri si elemente arhetipale, si, ca orice arta profund psihologica - ea este autentica, adevarata si valoroasa, deoarece scapa formalizarilor speculative, estetizante, care transforma arta în artizanat, mai ales în actualitatea postmoderna în care domina simulacrul si lipsa de sens.

Dintre mobilele ontologice ale creatiei, cele definitorii sunt: 1) expansiunea vietii, 2) revelatia principiului, 3) revelatia sinelui. Una dintre cele trei va domina în functie de stil, epoca si îndividualitate creatoare. (...) În pictura lui GHEORGHE FIKL domina mobilul revelatiei sinelui. Tensiunea din picturile lui este o proiectie a tensiunilor sufletesti personale.
Simbolistica lucrarilor este edificatoare.

Taurul, candelabrul, câinele, paunul sunt tot atât elemente mitice cât si arhetipuri psihologice de o mare profunzime si polivalenta. (...)
GHEORGHE FIKL este un artist anacronic, si anume anacronic în sensul bun al cuvântului. Impulsurile si resursele artei lui se afla în profunzimile spiritului si nu în stimulii mediului exterior. (...) Creatia lui se diferentiaza pregnant de ansamblul, de altfel deosebit de generos al ofertei artistice timisorene. Se diferentiaza prin tematica, prin factura si prin semnificatiile ei esentiale.

(din discursul deschiderii expozitiei, Conf. Univ. Dr. DAVID CAROL)