Expoziţie XL Gheorghe Fikl

26 noiembrie – 20 decembrie 2005

Organizator: Galeria Posibilă
Coorganizator: Librăria Cărtureşti

Curator: Matei Câlţia

XL Gheorghe Fikl în ceainăria librăriei Cărtureşti înseamnă a treia ediţie a proiectului XL, proiect demarat de Galeria Posibilă în martie 2004.

XL (eXtra Large) propune o analiză asupra picturii contemporane româneşti, având criteriul dimensiunea suportului operei de artă. Unic în context românesc, acest demers continuă ţelul instituţiei noastre de a promova, susţine, încuraja creaţii inovatoare dar şi apropierea de artă ca de un bun comun, vital.

Cea de-a ediţie a proiectului nostru prezintă câteva opere de mari dimensiuni ale artistului Gheorghe Fikl. Rar văzute de către public datorită dimensiunilor ce necesită spaţii generoase, lucrările expuse în a treia etapă a proiectului XL conturează imaginea unui eveniment de ţinută.

Cu aceeaşi ocazie (26 noiembrie, la ora 16.00, în ceainăria librăriei Cărtureşti), Galeria Posibilă lansează o colecţie de artă contemporană românească ce reuneşte cele 5 cataloage armonică realizate de galerie pe durata anului 2005. Este vorba de cataloagele Gili Mocanu, Florin Ciulache, Nicu Ilfoveanu, Iuliana Vîlsan şi Ghoerghe Fikl, artişti pe care îi considerăm reprezentativi pentru generaţia contemporană din România şi pentru care am organizat expoziţii în cursul acestui an.

Cele două evenimente - expoziţie şi lansare de colecţie de artă contemporană - oferă o perspectivă nouă asupra unor demersuri artistice incitante ale unora dintre cei mai buni artişti români. 

Adaugam intenţiei noastre dichisul ceaiului şi huzurul specific Cărtureşti!

Lansare colecţie de artă contemporană
26 noiembrie 2005

1. 5 artişti
2. 5 armonici

Florin Ciulache
Gheorghe Fikl
Nicu Ilfoveanu
Gili Mocanu
Iuliana Vîlsan

Editor: Galeria Posibilă

O colecţie de artă contemporană de 5 cataloage armonică, cu câte 6 ilustraţii color, vine în întâmpinarea unei nevoi recunoscute de mediul academic, de studenţi, artişti, iubitori de artă, dar şi de publicul interesat, pe fondul lipsei cataloagelor de artă româneşti.

Lansat în contextul expoziţiei XL Gheorghe Fikl, colecţia de artă contemporană românească reprezintă o iniţiativă a Galeriei Posibilă. Formatul acestor publicaţii, accesibilitatea lor pentru publicul larg şi sublinierea stilului fiecărui artist prin calitatea reproducerilor, toate acestea plasează catalogul Gheorghe Fikl şi întreaga colecţie pe o poziţie înaltă a pieţei de carte de artă românească. 

Mai deschis, mai accesibil, mai aproape de imagine, colecţia celor cinci cataloage armonică - prezentată în formula cărţilor poştale - susţine ideea operei de artă care trebuie privită mai degrabă decât vorbită.

Fragmente biografice

De mic copil am fost pictor. Aveam în casã tot felul de albume, care m-au atras foarte mult, dar cei care mi-au încurajat interesul cãtre acest drum au fost în primul rând pãrinţii. Ei au fost aceia care m-au dus la Palatul Copiilor, la Şcoala Popularã de Arte, iar când am ajuns acolo, am început sã mã simt important printre ceilalţi copii, sã cred în ceea ce fãceam. Încercam într-un fel sã atrag atenţia profesorilor, mã strãduiam, iar când observau ceva interesant fãcut de mine mã bucuram. Am luat foarte în serios toate lucrurile acelea.

Am urmat liceul de matematicã-fizica la Timişoara, iar prin clasa a zecea am revenit la preocupãrile artistice şi m-am îndreptat cãtre Facultatea de Arte deşi nimeni nu credea cã se poate. Pentru a susţine un astfel de examen trebuia sã faci liceul de artã, Şcoala Popularã nu ajungea. Dar mi-am zis cã trebuie sã studiez pictura. Pe vremea aceea era foarte greu sã intri, erau doar trei locuri şi oricum ar fi trebuit sã merg la Cluj pentru cã Facultatea de Arte de la Timişoara s-a înfiinţat abia în '90. Am intrat dupã trei ani de încercãri la design, iar pe parcurs m-am mutat la picturã.

De la Cluj am venit  la Timişoara atunci când s-a deschis Facultatea aici. Am cunoscut tot felul de profesori. De la fiecare am învãţat câte ceva, dar nu pot spune cã m-a influenţat vreunul şi se vede lucrul acesta în ceea ce pictez. M-am distanţat de profesorii mei.

Atelierul

M-am gândit sã încep de undeva, sã încerc ceva. Dupã ce am primit atelierul (pe care îl am şi acum) bâjbâiam, pictam fiare, lipeam cuie pe pânzã... Profesorul pe care îl avusesem la Şcoala Popularã de Arte îmi sugera sã mã îndrept spre scenografie dupã schiţele pe care i le mai duceam. M-am apucat prin a-mi face din atelier o lucrare.

Atelierul a fost prima mea lucrare. Am îmbrãcat totul în blana şi piele, am adus catifea roşie, candelabre vechi. Pe urmã au început sã aparã şi altele, alte teme. Încã n-am epuizat etapa aceasta, cu blãnurile. Au apãrut în atelier, acum le descifrez. Mai am blãnuri întinse pe şasiu, care asteaptã sã le pictez.